LaTransition  Cultura
|
Constantin
Brâncusi
Constantin Brâncuşi, né le 19 février 1876 à
Hobiţa, judet de Gorj, Roumanie, et mort le 16 mars 1957 à Paris, fut
l'un des sculpteurs les plus influents du début du XXe siècle.
Il est considéré comme ayant poussé l'abstraction sculpturale jusqu'à un stade
jamais atteint dans la tradition moderniste et ayant ouvert la voie à la
sculpture surréaliste ainsi qu'au courant minimaliste des années 1960
Brâncuşi photographe
L'atelier de Brâncuşi sera lui-même une œuvre d'art à part
entière. L'artiste expose dans son atelier. Chaque œuvre occupe une place bien
définie. Déplacer une seule de ces œuvres serait pour lui rompre l'harmonie qui
règne dans ce lieu. C'est pourquoi, les photographies prises par l'artiste dans
son atelier sont un apport inestimable pour la compréhension de son œuvre.
|
|
Lire la suite...
|
|
|
Alina Emilia
Dorobantu – 54 de premii la muzica populara
Nimeni nu intelege cum a reusit Alina Emilia Dorobantu sa ia 54 de
premii la muzica populara voce, in patru ani, si sa ramana si premianta la
scoala. Pai, simplu, zice ea: ziua – scoala si muzica, noaptea – invatat pentru
teze. La ultimul mare premiu (locul intai la “Maria Tanase”) a facut publicul
sa planga; la scoala are media 9,88.
Fata are 17 ani, locuieste in comuna Curtisoara de Olt, iar parintii ei vand
legume la piata sa-i plateasca orele de canto. Uneori, intr-o zi se strang bani
doar pentru jumatate de meditatie.
Intr-o secundă nu mai era ea. Asa cum a inchis ochii pe jumatate, punandu-si
amandoua mainile intr-un sold, cum a dat capul pe spate cu marama de borangic
curgandu-i pe umar, copila Alina Dorobantu de acasa n-a mai fost ea. Mai
devreme fugise glont din sufragerie, timida, imbracata in jeansii ei de mers la
meditatiile de canto si in cinci minute se intorsese indrazneata, in ie si
zavelca vechi de o suta de ani, cu opinci si o floare alba in par, anume sa ne
cante. S-a aşezat pe canapeaua ieftină din sufragerie şi, când a deschis gura,
Alina se făcuse acea Emilia Dorobanţu, spaima concurenţilor la concursurile
naţionale de muzică populară.
Nu mai era acum în casa ei din comuna Curtişoara de
Olt, cu jaluzele de plastic şi cei patru cai-bibelou în spate, ci pe scenă, cu
publicul său.
|
|
Lire la suite...
|
|
|
GHEORGHE
ZAMFIR
Il était autodidacte, mais il poursuivit des études à l'Académie de musique
de Bucarest
et au conservatoire de Bucarest (1968). Il fut découvert par l'ethnologue
musical suisse Marcel Cellier.
Avec les bambous
chinois les plus fins, il a amélioré la flûte traditionnelle roumaine (naï) de 20 à 22, 25, 28 et 30 pipes,
augmentant le nombre de tons produits par l'instrument. Il est aussi
l'auteur du manuel Traitė du naï
roumain : méthode de flûte de pan.
Au cours d'une carrière de près de cinquante ans, Zamfir a collaboré aux
bandes originales de nombreux films, parmi lesquels : Le Grand Blond avec une chaussure
noire d'Yves Robert, Pique-nique à Hanging Rock de Peter Weir,
Il était une fois en Amérique de Sergio Leone,
ou encore Kill Bill
de Quentin Tarantino. Il a également sortit sept
albums : Intemporel, Classics by candlelight, the feeling of Christmas,
Love Song...) dans lesquels on peut entendre entre autres des musiques de films
jouées à la flûte de Pan telles que dans Titanic
ou le Grand Bleu.
|
|
|
Corneliu Florea : " Ciobanul si Mircea Cartarescu "
|
|
"Pe la 3 - 4 ani, Mama imi spunea o istorioara. Un evreu isi trimite copilul la un cioban ca sa-l invete o limba romaneasca pura. Dupa citeva luni, bate cineva la usa: "Sunt eu, ciubanul, ti-am adus cupilul !" Radeam de pronuntia aceea ciudata. Dar ce era un evreu ? Mama n-a stiut sa-mi explice. " Mircea Cartarescu
CIOBANUL SI MIRCEA CARTARESCU
In anul cind se nastea Mircea Cartarescu, colegul meu de banca ,de la Loga, Constantin Mares, roman dupa nume, evreu dupa mama ne-a spus "istorioara" de mai sus, intr-un joc de accente de mare efect. La vremea aceia, in 1956, nu spuneam "istorioare" ci bancuri cu evrei, care circulau cu duzinele, erau libere si savurate, de cele mai multe erau scoase si spuse de evrei insisi. Nu se punea problema de antisemitism ca acum ! De fapt, din cel de fata, afara de "pronuntia aceia ciudata" de atunci, Mircea Cartarescu nu a realizat nici acum, la maturitate, ca e luat in deridere Ciobanul, si nu evreii !!Citind articolul "O vina istorica" a lui Mircea Cartarescu (MC) mi-am adus aminte de acei ani, cind aveam cartele pentru alimente si imbracaminte, cind liceul romanesc se transformase in "scoala medie de zece ani" si singura masina care circula noaptea in cartierul nostru timisorean era duba neagra. Eram o tara ocupata, subjugata.
Am remarcat respectosul gest al autorului fata de mama sa scriind cuvantul cu litera mare, dar am ramas perplex ( dupa atitia ani de viata, mi se intimpla tot mai rar ) sa aflu ca mama sa nu a stiut sa-i explice ce este un evreu !! Nu se poate, sa spui asa ceva despre o mama bucuresteana din acea perioada, pentru ca anihileaza istoria, realitatea sociala, o lume bucuresteana care era acolo dinainte de razboi si dupa aceia. Anihileaza si litera mare de la inceputul cuvantului mama !! Se poate Draga Mircea, Cartarescu ?!? Ramiie vorba intre noi, dar si Ciobanul din crestetul Carpatilor stie ce este un evreu .
|
|
Lire la suite...
|
|
|
ANTIOH CANTEMIR (1709-1743)
|
|
C. Negruzzi - 1838 Prinţul Antioh Cantemir s-a născut la Constantinopol în 10 septembrie 1709 din prinţul Dimitrie Cantemir şi Casandra Cantacuzino fica domnitorului Valahiei Şerban ce se trăgea din familia Împăraţilor greci. Din însoţirea aceasta Dimitrie a avut patru fii Constantin, Matei, Şerban şi Antioh, şi două fiice Maria şi Smaranda. Familia Cantemireştilor ce trage din tătari, precum ce vede din însuşi numele de Cantemir sau Han-Temur. Se ceteşte în istoria Imperiului Otoman scrisă de prinţul Dimitrie, că un Mârzac de la Crim a scris lui Constantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie, că după tradiţia ţării sale, care e singura istorie a tătarilor, o creangă din familia sa ce locuise cu 160 ani înainte în Moldova şi se făcuse creştină. Acest Mârzac cunoscând pe prinţul Constantin de rudă, mergea adese de-l videa la Iaşi pe când el era domn Moldovei.
|
|
Lire la suite...
|
|
|
|
|
